ancorare

See also: ancoraré

Italian

Etymology

From ancora (anchor) +‎ -are.

Pronunciation

  • IPA(key): /an.koˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: an‧co‧rà‧re

Verb

ancoràre (first-person singular present àncoro, first-person singular past historic ancorài, past participle ancoràto, auxiliary avére) (transitive)

  1. to anchor
  2. to moor

Conjugation

Anagrams

Romanian

Etymology

From ancora +‎ -re.

Noun

ancorare f (plural ancorări)

  1. anchoring

Declension

Declension of ancorare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ancorare ancorarea ancorări ancorările
genitive-dative ancorări ancorării ancorări ancorărilor
vocative ancorare, ancorareo ancorărilor

Spanish

Verb

ancorare

  1. first/third-person singular future subjunctive of ancorar