melodic

See also: melòdic

English

Etymology

Borrowed from French mélodique.

Pronunciation

  • IPA(key): /mɪˈlɒdɪk/
  • (US) IPA(key): [məˈlɑɾɪk]
  • Audio (UK):(file)
  • Audio (US):(file)
  • Rhymes: -ɒdɪk

Adjective

melodic (comparative more melodic, superlative most melodic)

  1. Of, relating to, or having melody.
    • 1929, Arthur Lourié, “An Inquiry into Melody”, in Modern Music, volume VII, number 1, page 10:
      Debussy's melody is fractional, fragmentary. But at the core all his music is melodic and melody is its main motive force.
  2. Melodious, tuneful.

Derived terms

Translations

Romanian

Etymology

Borrowed from French mélodique. By surface analysis, melodie +‎ -ic.

Adjective

melodic m or n (feminine singular melodică, masculine plural melodici, feminine and neuter plural melodice)

  1. melodic

Declension

Declension of melodic
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite melodic melodică melodici melodice
definite melodicul melodica melodicii melodicele
genitive-
dative
indefinite melodic melodice melodici melodice
definite melodicului melodicei melodicilor melodicelor