polon

See also: połon, pólon, pölön, and полон

Esperanto

Noun

polon

  1. accusative singular of polo

Finnish

Noun

polon

  1. genitive singular of polo

Polish

Chemical element
Po
Previous: bizmut (Bi)
Next: astat (At)

Etymology

From Latin Polōnia (Poland).

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈpɔ.lɔn/
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -ɔlɔn
  • Syllabification: po‧lon

Noun

polon m inan

  1. polonium (chemical element, Po, atomic number 84)

Declension

Further reading

  • polon in Polish dictionaries at PWN

Romanian

Etymology

Back-formation from Polonia.

Adjective

polon m or n (feminine singular polonă, masculine plural poloni, feminine and neuter plural polone)

  1. Polish

Declension

Declension of polon
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite polon polonă poloni polone
definite polonul polona polonii polonele
genitive-
dative
indefinite polon polone poloni polone
definite polonului polonei polonilor polonelor

Noun

polon m (plural poloni)

  1. Polish (male person)

Declension

Declension of polon
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative polon polonul poloni polonii
genitive-dative polon polonului poloni polonilor
vocative polonule polonilor

Derived terms

Further reading