ruina
Asturian
Adjective
ruina
- feminine singular of ruin
Czech
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): [ˈruɪna]
Noun
ruina f
Declension
Related terms
Further reading
- “ruina”, in Příruční slovník jazyka českého (in Czech), 1935–1957
- “ruina”, in Slovník spisovného jazyka českého (in Czech), 1960–1971, 1989
French
Pronunciation
Audio: (file)
Verb
ruina
- third-person singular past historic of ruiner
Anagrams
Italian
Pronunciation
- IPA(key): /ruˈi.na/
- Rhymes: -ina
- Hyphenation: ru‧ì‧na
Noun
ruina f (plural ruine)
- (archaic) alternative form of rovina
Anagrams
Latin
Etymology
From ruō (“I collapse”).
Pronunciation
- (Classical Latin) IPA(key): [ruˈiː.na]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): [ruˈiː.na]
Noun
ruīna f (genitive ruīnae); first declension
- a falling down, collapse, ruin, destruction
- ruins, debris
Declension
First-declension noun.
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nominative | ruīna | ruīnae |
| genitive | ruīnae | ruīnārum |
| dative | ruīnae | ruīnīs |
| accusative | ruīnam | ruīnās |
| ablative | ruīnā | ruīnīs |
| vocative | ruīna | ruīnae |
Related terms
Descendants
- → Albanian: rrënoj
- → Asturian: ruina
- → Belarusian: руі́на (ruína)
- Catalan: ruïna
- Friulian: ruvine
- → Galician: ruína
- Galician: ruín
- → German: Ruine
- Italian: ruina, rovina
- Occitan: roïna
- → Old French: ruine
- Piedmontese: ruin-a
- → Portuguese: ruína
- Portuguese: ruim
- → Polish: ruina
- → Romanian: ruină
- Romansch: ruina, ruegna, ruigna
- → Russian: руина (ruina) (learned)
- Sardinian: arruinu, orroghina, roghina
- Sicilian: ruina
- → Spanish: ruina
- → Ukrainian: руї́на (rujína) (learned)
- Venetan: roina, rovina, ruina
References
- “ruina”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
- “ruina”, in Charlton T. Lewis (1891) An Elementary Latin Dictionary, New York: Harper & Brothers
- ruina in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.
- Carl Meißner, Henry William Auden (1894) Latin Phrase-Book[1], London: Macmillan and Co.
- the house threatens to fall in (vid. sect. X. 5, note 'Threaten'...): domus ruina impendet
- the house suddenly fell in ruins: domus subita ruina collapsa est
- a breach: iter ruina patefactum
- a breach: patentia ruinis (vid. XII. 1, note ruina...)
- the house threatens to fall in (vid. sect. X. 5, note 'Threaten'...): domus ruina impendet
Polish
Etymology
Learned borrowing from Latin ruīna.
Pronunciation
- IPA(key): /ruˈi.na/
Audio: (file) - Rhymes: -ina
- Syllabification: ru‧i‧na
Noun
ruina f
- ruin (remains of destroyed construction)
- (colloquial) broken man, mess, train wreck (someone who is unbalanced and considered a mess; a disaster; one who is suffering personal ruin)
- Synonym: wrak
Declension
Declension of ruina
Derived terms
noun
- ruiny
Further reading
- ruina in Wielki słownik języka polskiego, Instytut Języka Polskiego PAN
- ruina in Polish dictionaries at PWN
Romanian
Etymology
Borrowed from French ruiner, from Latin ruinare.
Pronunciation
- IPA(key): /ru.iˈna/
Audio: (file)
Verb
a ruina (third-person singular present ruinează, past participle ruinat) 1st conjugation
- to ruin
Conjugation
conjugation of ruina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a ruina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ruinând | ||||||
| past participle | ruinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ruinez | ruinezi | ruinează | ruinăm | ruinați | ruinează | |
| imperfect | ruinam | ruinai | ruina | ruinam | ruinați | ruinau | |
| simple perfect | ruinai | ruinași | ruină | ruinarăm | ruinarăți | ruinară | |
| pluperfect | ruinasem | ruinaseși | ruinase | ruinaserăm | ruinaserăți | ruinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ruinez | să ruinezi | să ruineze | să ruinăm | să ruinați | să ruineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ruinează | ruinați | |||||
| negative | nu ruina | nu ruinați | |||||
Derived terms
Related terms
Further reading
- “ruina”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025
Spanish
Pronunciation
- IPA(key): /ˈrwina/ [ˈrwi.na]
- Rhymes: -ina
- Syllabification: rui‧na
Etymology 1
Noun
ruina f (plural ruinas)
Derived terms
Related terms
Etymology 2
See the etymology of the corresponding lemma form.
Verb
ruina
- inflection of ruinar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Further reading
- “ruina”, in Diccionario de la lengua española [Dictionary of the Spanish Language] (in Spanish), online version 23.8, Royal Spanish Academy [Spanish: Real Academia Española], 10 December 2024