ruptură
See also: ruptura
Romanian
Etymology
Either from rupt + -ură or directly from Latin ruptūra. Compare Italian rottura, French roture, Spanish rotura.
Noun
ruptură f (plural rupturi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ruptură | ruptura | rupturi | rupturile | |
| genitive-dative | rupturi | rupturii | rupturi | rupturilor | |
| vocative | ruptură, rupturo | rupturilor | |||