ruptură

See also: ruptura

Romanian

Etymology

Either from rupt +‎ -ură or directly from Latin ruptūra. Compare Italian rottura, French roture, Spanish rotura.

Noun

ruptură f (plural rupturi)

  1. rupture

Declension

Declension of ruptură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ruptură ruptura rupturi rupturile
genitive-dative rupturi rupturii rupturi rupturilor
vocative ruptură, rupturo rupturilor

See also