| infinitive
|
svědčit, svědčiti
|
active adjective
|
svědčící
|
| verbal noun
|
svědčení
|
passive adjective
|
—
|
| present forms |
indicative |
imperative
|
|
singular |
plural |
singular |
plural
|
| 1st person
|
svědčím |
svědčíme |
— |
svědčeme, svědčme
|
| 2nd person
|
svědčíš |
svědčíte |
svědči, svědč |
svědčete, svědčte
|
| 3rd person
|
svědčí |
svědčí |
— |
—
|
The future tense: a combination of a future form of být + infinitive svědčit.
| participles |
past participles |
passive participles
|
|
singular |
plural |
singular |
plural
|
| masculine animate
|
svědčil |
svědčili |
— |
—
|
| masculine inanimate
|
svědčily |
—
|
| feminine
|
svědčila |
—
|
| neuter
|
svědčilo |
svědčila |
svědčeno |
—
|
| transgressives
|
present
|
past
|
| masculine singular
|
svědče |
—
|
| feminine + neuter singular
|
svědčíc |
—
|
| plural
|
svědčíce |
—
|
|