tângui

Romanian

Alternative forms

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic тѫговати (tǫgovati), from тѫга (tǫga), from Proto-Slavic *tǫga (“sadness”).

Pronunciation

  • IPA(key): /tɨn.ɡuˈi/
  • Rhymes: -i
  • Hyphenation: tân‧gu‧i

Verb

a tângui (third-person singular present tânguiește, past participle tânguit) 4th conjugation

  1. (reflexive) to lament (express sadness)
  2. (transitive, obsolete or regional) to bewail

Conjugation

    conjugation of tângui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a tângui
gerund tânguind
past participle tânguit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present tânguiesc tânguiești tânguiește tânguim tânguiți tânguiesc
imperfect tânguiam tânguiai tânguia tânguiam tânguiați tânguiau
simple perfect tânguii tânguiși tângui tânguirăm tânguirăți tânguiră
pluperfect tânguisem tânguiseși tânguise tânguiserăm tânguiserăți tânguiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să tânguiesc să tânguiești să tânguiască să tânguim să tânguiți să tânguiască
imperative — tu — — voi —
affirmative tânguiește tânguiți
negative nu tângui nu tânguiți

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.